Tuberculoza in secolul XXI, o boala eradicata?
In luna martie 2010, o amica de-a mea, tocmai nascuse in Viena si s-a intors in tara cu cei doi bebelusi ai ei. Mi-a povestit atunci ca a fost uimita sa constate ca in Europa vaccinul care protejeaza bebelusul impotriva bacilul Koch nu le-a fost administrat intrucat se considera ca tuberculoza, boala provocata de prezenta acestui bacil in organism, este eradicata.
In Romania insa situatia sta altfel. Cateva luni mai tarziu, in august aveam sa aflu ce inseamna asta pe propria mea piele. Dupa o scurta vacanta la mare, datorita aerului sarat de mare si a slabirii sistematice a sistemului imunitar s-a instalat o tuse seaca. Simptomele nu mi-au dat de banuit nimic altceva decat o raceala mai incapatanata. M-am hotarat atunci sa merg la un control la doctor. Dupa ce mi s-a facut la spital o radiografie, am asteptat rezultatul doctoritei de la urgente care imi facuse investigatia.
Eram intr-o rezerva de langa camera de garda si ma speriau tipetele unui pacient adus de urgenta in urma unui accident rutier. Cand a intrat doctorita cu radiografia in mana si i-am vazut privirea ingrijorata mi-a trecut pentru o clipa prin minte ca s-ar putea sa fie ceva cu mine si eu sa nu imi fi dat seama. Intrucat ma insotise in ziua aceea la spital tatal meu, doctorita l-a luat pe el deoparte sa-i spuna ceva. Am auzit doar un vaiet al tatalui meu si apoi s-a lasat linistea. Nu imi spunea nimeni nimic. Abia un minut mai tarziu, a venit un alt doctor in rezerva si mi s-a adresat raspicat: “trebuie sa fii mutata imediat la contagiosi, pregateste-ti lucrurile sa te internam”. Mi-a spus atunci doctorita ca sunt suspecta de tuberculoza si ca pe radiografie apare o caverna care indica o evolutie de aproape 3 luni a bolii in organism. Am izbucnit in plans. Nu intelegeam prea bine ce mi se intamplase, dar in capul meu au inceput sa apara o sumedenie de intrebari : De ce eu? Ce facusem sa merit asta? De la cine luasem bacilul? Ce urma sa mi se intample? Pe masura ce mi se explica ce presupune boala de care eram suspecta mi se desfasurau prin fata ochilor scenarii cu ceea ce urma sa se schimbe in viata mea. Am aflat ca aceasta boala eradicata in Europa este in Romania una dintre principalele cauze ale mortalitatii alaturi de cancer.
Tuberculoza in Romania circula cu tramvaiul
“Ce stim despre tuberculoza si cum ne ferim de aceasta boala?” Aceasta este o intrebare pe care prea putina lume si-o pune la timpul potrivit. Romania este o tara endemica, prin asta intelegandu-se ca profilaxia bolii este prezenta peste tot. Oriunde ne aflam riscam sa fim imbolnaviti.
Vi s-a intamplat in timpul unei calatorii cu mijloacele de transport in comun sa intalniti persoane care sa va tuseasca sau sa va stranute in nas? V-ati gandit vreodata la posibilitatea ca acele persoane sa fie infectate cu bacilul Koch? In timpul unei calatorii prin oras aveti sansa de a contacta boala de mai multe ori de cat va puteti imagina. Singurul motiv pentru care sunteti inca sanatosi este rezistenta sistemului dvs imunitar.
In ultima perioada, in Romania, s-a inmultit simtitor numarul cazurilor de tuberculoza depistate. O statistica recenta arata ca 100 din 100000 de oameni contacteaza aceasta boala anual. Numarul devine ingrijorator cu atat mai mult cu cat rezistenta la medicamentatie a bolnavilor de TBC creste, iar conditiile de trai din unele zone din Romania nu par a se imbunatati pentru pacientii care se reintorc acasa dupa cura de tratament. In plus, spitalele gazduiesc pacientii numai pana cand analiza bacteriologica devine negativa, moment in care ei sunt redati societatii, ne mai fiind considerati contagiosi. Daca lucurile ar fi simple, odata cu externarea, pacientii s-ar putea vindeca in proportie de 100% si ar putea duce o viata normala, tuberculoza fiind in zilele noastre o boala curabila. Insa lucrurile nu se petrec deloc asa. In cele mai multe cazuri, bolnavul de tuberculoza nu isi mai urmeaza tratamentul odata ce a fost eliberat din spital, acestuia reaparandu-i in scurt timp boala in forma sa activa si implicit contagioasa. Tratamentul tuberculozei este de lunga durata, perioada variand intre 6 si 9 luni de zile in care pacientul trebuie sa isi administreze medicamentatia corespunzatoare ambulatoriu.
Traind propria experienta avand aceasta boala am intampinat momente dificile, inclusiv de integrare in societate. Studenta la 2 facultati din Bucuresti, dar bolnava de tuberculoza, mi-a fost greu inving aceasta boala, sa continui studiile si poate cel mai greu lucru dintre toate, sa accept povara pe care o aveam de dus. Timp de 7 luni de zile tratamentul a fost administrat cu strictete, fara abateri, consultatiile facute la timp si cu toate acestea sechelele raman pentru tot restul vietii. Astazi, in ziua de Paste, dupa prima luna de la incetarea tratamentului si revenirea la statutul de om sanatos, am fost la prima alergare in parc cu prietenele mele. Dar era acolo, langa mine si plamanul meu care desi vindecat respira greu, si va ramane cu leziuni de pe urma bolii micsorand capacitatea pulmonaracu pana la 20% . Poluarea, fumul de tigara, stresul, alcoolul in exces sunt factori care imbolnavesc plamanii nostrii si le dau sensibilitatea si predispozitia catre astfel de boli.
Spitalul de TBC, raiul fumatorilor si al betivilor
Este lucru stiut ca tuberculoza este boala lumii a treia, a mizeriei si a conditiilor de trai neprielnice, deseori asociate cu vicii precum bautura si tigarile. Din acest motiv, in curtile spitalelor de TBC din Bucuresti si nu numai, veti intalni deseori pe banci, barbati stafiditi, palizi, fumand sau cinstindu-se cu bautura. Cei mai multi bolnavi de tuberculoza sunt persoane de sex masculin cu varste cuprinse intre 50 si 70 de ani. Rareori depasesc acesta varsta, boala punandu-le capat vietii inainte de termen. Insa in ultima vreme aceasta varsta scade alarmant de mult. An de an zeci, chiar sute de pacienti mor in aceste spitale, dar acest lucru nu ingrijoreaza personalul medical, obisnuit cu astfel de lucruri. Decesele survin in urma nerespectarii tratamentului, a consumului de alcool pe perioada administrarii tratamentului si a neglijentei persoanelor infectate. Insa o parte din aceste fapte ar putea fi corectate printr-un sistem sanitar prompt, care sa actioneze corespunzator si acolo unde situatia o impune, sa nu externeze bolnavul pana la terminarea curei complete de tratament sau sa il directioneze catre un sanatoriu care ii poate facilita sederea pe intreaga durata a tratamentului. Pana cand vom avea un astfel de regulament interior in spitalele de TBC vor continua sa moara pacienti si putini vor fi cei care vor parasi spitalul definitiv, fara sa se mai intoarca cu recidive ale bolii.
“Nu purtam masca..cum ne-o fi norocul”
Personalul medical din institutiile sanitare care trateaza tuberculoza are obligatia de a purta tot timpul masti de protectie pentru a nu contacta virusul de la bolnavi. Ceea ce se intampla insa in Spitalul de Pneumologie Sfantul Stefan este de natura indoielnica. Pe de-o parte directoarea spitalului, doctorita Barbulescu poarta cu strictete aceasta masca, insa mai tanara asistenta care o insoteste, gravida fiind, nu o poarta. Portarul, sau bucataresele spun ca nu este nevoie de aceea masca si ca le incomodeaza. De asemeni, acestia sustin ca un sistem imunitar puternic nu este atat de vulnerabil in fata bolii. Insa este lesne de inteles ca o persoana poate sa fie purtatoare a bolii, chiar daca nu este ea insasi infectata.
TBC-ul este liber intr-o Romanie ignoranta
Mergand pe principiul “mie nu mi se poate intampla”, multi dintre romani privesc cu ochi neutrii problema imbolnavirii cu acest bacil, insa totul se schimba in momentul in care acesta paseste dincolo de portile spitalului si este diagnosticat cu aceasta boala. Precautia se dovedeste a fi o poveste pe care pacientul nu o stapaneste suficient cat sa stie de unde sa o inceapa. Totodata, aceasta este vag receptiv la indatoririle sale fata de societate prin prisma bolii sale. Cu o suma modica varata in buzunarul doctorului, pacientul paraseste spitalul si se intoarce acasa de unde isi poate lua sau nu tratamentul. Apoi el isi continua viata de zi cu zi, infectand prin inconstienta sa alte persoane cu care a intrat in contact. Acest cerc vicios al cadrelor medicale care dau drumul bolnavilor pe strazi este sustinut de ignoranta si inconstienta ambelor parti.
Cum vom putea trai intr-o tara mai curata? Cautand sa respectam pe cei din jur si sa fim precauti fata de sanatatea proprie.
Filed under: psihologico-filosofice | Tagged: bacilul Koch, doctori, Marius Nasta, plaman, sanatate, Sfantul Stefan, sistem sanitar, TBC, tuberculoza, tutun | Lasă un comentariu »












