In urma unor cresteri rapide ale vizitelor de pe blogul meu am considerat necesar sa revin asupra unui subiect despre care am vorbit saptamana trecuta. La acea vreme inca nu fusese data la TV stirea despre zgarie norii care urmeaza sa rasara ca ciupercile dupa ploaie in Bucurestiul nostru drag. Asadar, este pregatita aceasta capitala europeana care inca nu s-a trezit bine din comunism, pentru un asemenea proiect de anvergura? Intrebarea pe care o lansez este mai mult retorica pentru ca stim cu totii ca nu suntem pregatiti sa facem fata unor astfel de inovatii.
Bucurestiul gazduieste in prezent cea mai inalta cladire din tara, cladirea de la piata Victoriei a Bogartului. Cladirea aceasta era initial destinata sa aiba 20 de etaje, dar din motive mai mult sau mai putin cunoscute, ea are in prezent 23 de etaje. Ceea ce stiu de la unul din electricienii care a lucrat in cladire este ca ultimele 3 etaje apartin “securitatii” si deci aprobarea pentru acest “supliment” de etaje trebuia sa fie rezolvata prin cateva “telefoane”. Un alt aspect interesant este ca cheltuielile la aceasta cladire au depasit cu mult suma initiala iar lucrarile la ea au fost sistate in repetate randuri datorita faptului ca firmele contractate nu au dus la capat proiectul in termenele stabilite. In prezent cladirea nu a fost data in folosinta iar instalatiile electrice au fost complet realizate numai pe etajele superioare, in speta pe ultimele 3 care au fost facute de o firma de electricieni separata de restul echipelor care lucrau in cladire. Motivatia a fost una simpla: la ultimele etaje, ceea ce se petrece e strict secret si ramane ca spatiul sa fie dat in folosinta SRI-ului, iar oamenii de rand nu au acess. Cam asa au decurs lucrarile la controversatul Tower Center din Piata Victoriei. Dar oare ce urmeaza?
Datorita unor probleme de structura a orasului, Bucurestiul nu este propice construirii unor cladiri cu o inaltime atat de mare precum cea pe care o propune Zaha Hadid. Cladirea din Dorobanti care ar trebui sa se ridice incepand cu 2009 la intersectia strazilor Mihai Eminescu, Calea Dorobanti si General Brosteanu nu este un proiect fezabil. Cu stima si respectul cuvenite acestei mari arhitecte, consider ca propunerea este pripita si ca nu s-a efectuat nici un studiu cu privire la rezistenta solului la ridicarea unei asemenea structuri. Pe de alta parte, autoritatile locale (primaria sectorului 1, dar si reprezentanti ai Ordinului Arhitectilor) nu stiu inca nimic despre acest proiect si nu au dat aprobari. Investitorul Smartown Investments refuza inca sa faca declaratii cu privire la acest subiect delicat si controversat pentru “micul Paris”.
Sa speram ca peisajul Bucurestiului nu va fi prea curand umbrit de trufasa si mareata prezenta a acestor mastodonti.
Completat sub: r Arhitectura | Tagged: Bogart, Bucuresti, dorobanti tower, mastodonti, Ordinul Arhitectilor, Smartown Investments, SRI, Tower, Tower center, Zaha Hadid
Pentru ca sunt unul dintre cei care si-au exprimat protestul fata de incecarea Smartown Inv. de a planta “diamantul” doamnei Zaha Hadid in Bucuresti, ma simt dator sa fac o precizare importanta in context: eu cred ca Bucuresti-ul poate primi cladiri inalte fara prea multe probleme, chiar daca sunt de natura tehnica, insa poztia unor asemenea cladiri nu poate fi facuta oricum si oriunde. Problemele de trafic, si asa infernale in Bucuresti, nu pot fi ignorate. Este importanta deasemenea silueta orasului si nu in cele din urma traditia. Sunt tot felul de plangareti care tanjesc dupa un “icon” al capitalei: ca ateneul de exemplu, nu ar fi suficient, nu ar fi pe masura unei capitale moderne !!! Ne trebuie desigur, duopa opinia d-lor un icon falic, pentru ca toti au, sa avem si noi unul. Uitam ca una dintre particularitatile Bucurestiului este ansamblul unic de arhitectura interbelica din chiar centrul orasului. De ce trebuie sa consideram ca trebuie sa distrugem ceea ce avem mai bun ? Dupa esecul cu Tour Montparnasse parizienii au inteles ca daca vor cladiri inalte este mai bine sa le ofere un loc adecvat si au “invetat” Defense, dandu-i importanta cuvenita, in chiar capul axului major al Parisului. Canu suntem pregatiti pentru astfel de interventii este adevarat pentru ca nu exista o viziune la nivelul edililor orasului privind o strategie de dezvoltare a Bucurestiului care sa includa si astfel de cladiri. Exista studii de altimetrie / silueta a orasului elaborate de urbanisti adevarati: de ce trebuie sa continuam cosmarul interventiilor “la botul calului” fara sa tinem seama decat de interesul unor particulari, ignorand cu totul interesul public ? Asta este intrebarea. Si desigur, pentru mine ramana un mare semn de intrebare in legatura cu modul in care un arhitect de renume mondial a inteles sa trateze o propunere de interventie n Bucuresti. Felicitari insa pentru dezbaterea pornita pe acest blog.
Irinuco, ti-am zis eu! Nu cunosc eu foarte multe despre arhitectura dar ti-am zis de la inceput ca aceasta constructie se potriveste cam nuca-n perete in Bucurestiul nostru.
Iar referitor la Paris, constructiile moderne alaturate celor cu traditie dau senzatia de kitsch. Sau cel putin asa mi se pare mie. Iar ca sa dau un exemplu mioritic: cladirea cecului, care mi se pare una dintre cele mai frumoase cladiri din capitala pusa langa o cladire noua din sticla, construita acum cativa ani. Mi se pare crima impotriva bunului-gust, da’ in fine.