Rationalismul modern- o tema de filozofie

„Noi afirmam ca frumusetea trebuie definita prin evidenta perfectiune; cu alte cuvinte, ca trebuie sa iubim, sa admiram si sa apreciem drept frumos numai ceea ce avem toate motivele sa consideram perfect. Ceea ce definim prin perfectiune este nu frumusetea comuna, ci frumusetea rationala, frumusetea astfel cum o concepe o fiinta cu adevarat rationala, care inlatura toate contradictiile din gandire si care se opune oricarei admiratii nejustificate. Frumusetea trebuie definita prin perfectiune. Acesta e primul principiu al esteticii noastre rationale.”  (Paul Souriau- 1904, La beaute rationnelle)

Pornind de la celebrul citat a lui Descartes „cogito ergo sum” ( „cuget deci exist”), consider necesar sa fac intai o referire la contextul istoric in care apare aceste concept filozofic al rationalismului modern. Ganditorul al carui principii au stat la baza acestui concern este Descartes a carui filozofie invita omul sa-ti caute raspunsurile inlauntrul propriei fiinte. De aici, se pot sustrage cateva idei aplicabile conceptelor arhitecturale moderne care ating prin constructia lor teoretica aceste aspecte fundamentale pentru rationalisti. Acestea sunt ordinea geometrica si formele curate care sunt considerate singurele adevaruri universale la care se poate ajunge prin gandire logica. Cunoscut fiind faptul ca in dimensiunea sa temporala filosofia si arhitectura evolueaza incontestabil impreuna, putem spune ca odata cu aceasta forma de simplificare a gandirii pe care rationalismul modern l-a constituit, arhitectura si-a dezvoltat propriile sale forme de exprimare in acord cu noua gandire.

Astfel rationalismul in arhitectura este regasit in diverse forme, functie de spatiul cultural in care se dezvolta. In Franta, prin Le Corbusier regasim rationalismul formal, in Germania, prin Walter Gropius si scoala Bauhaus este rationalismul didactic, in Rusia prin constructivistii rusi (Lisestski) este rationalismul ideologic, in Olanda prin neoplasticistii de Stijl (Theo van Doesburg) este rationalismul formalist, in Finlanda prin Alvar Alto este rationalismul scandinav, in America prin Frank Lloyd Wright este rationalismul organic si nu in ultimul rand, in Italia prin Terragni, Libera si Moretti este rationalismul totalitar. Insa rationalismul si geometria nu sunt valori universale, ci produse ale unui anume spatiu geografic, istoric, psihologic si cultural, idealuri care isi pierd legitimitatea sau sunt interpretate diferit sau daca se transplanteaza in alte arii. Criteriile de organizare si eficienta au de asemenea valabilitate limitata in functie de context. De accea este interesant sa privim un aspect mai concret al acestui curent ideologic pentru a putea intelege dimensiunea lui in conceptul de arhitectura. Le Corbusier este deopotriva teoretician de arhitectura cat si arhitect, iar de-a lungul carierei sale, acesta a emis mai multe teorii pe care le-a introdus in celebrele sale carti care astazi constituie „biblia arhitecturii moderne”. La randul sau, Corbusier este elevul lui Peter Brehens care are drept filozofie sa cucereasca lumea mecanicista prin puterea formei artistice si a ordinii estetice. Aceste aspecte se regasesc si la Mies van de Rohe care deasemenea este invatacelul lui Peter Brehens. Totusi Corbusier este prin opera sa, cel care a reusit sa puna in lumina volumele, sa creeze o unitate de locuit tipizata si sa gandeasca un intreg sistem de standarde de locuit generate de nevoile oamenilor, acest lucru fiind remarcabil prin complexitatea pe care o presupune tot acest studiu. Ca rezultat al acestui studiu al sau, Corbusier a creat modulorul despre care se spune ca ar fi o prima expresie a globalizarii. De altfel, credinta lui Corbusier legata de existenta „omului generic” si a omului modulorului, standardizat si abstract, cu nevoi definite exact si minimal (din motive de eficienta), care traieste perfect in „masina lui de locuit” si este satisfacut de utilizarea tehnologiei, este pentru timpurile noastre o utopie. Dintr-o perspectiva sociala, as putea fi de acord cu existenta unui standard de locuit valabil pretutindeni, insa cred ca asta as rapi arhitectului bucuria conceptului si a creatiei fara constrangeri. Standardele lui Le Corbusier sunt raspunsurile unor nevoi ale oamenilor, insa ele nu pot fi general valabile, tot asa cum actualitatea lor se pierde in timp..

Pentru a reveni asupra aspectelor pe care rationalismul le prezinta in arhitectura, merita mentionat si articolul lui Adolf Loos „Ornament si crima” in care acesta condamna folosirea ornamentului si indeamna catre noi cautari formale care sa raspunda unor nevoi rationale de locuit in primul rand. In plan secund acesta afirma ca eliminarea decoratiei este o forma de simplificare a arhitecturii care insa nu-i stirbeste frumusetea. El adauga ca „poate aceasta este frumusetea noii arhitecturi” si ca trebuie profitat de aceasta forma de simplificare prin dinamizarea formelor si volumelor si prin utilizarea unei noi estetici bazata pe rational si eficient.

In jurul anului 1900, ideile artistice novatoare erau inca divergente si confuze. Se simtea nevoia unei doctrine capabile sa dea o orientare filozofica unitara noilor tendinte artistice. Doua curente de idei se anfruntau: unul idealist-sentimental, manifestat prin orientarea decorativista a „modern-stilului”, si unul rationalist, admirator fara rezerve al tehnicii, al marilor constructii ingineresti si al productiei industriale.

Souriau intreprindea prima incercare serioasa de a sintetiza teoriile rationaliste din a doua jumatate a secolului al XlX-lea intr-un tot unitar, fundamentat din punct devedere filozofic si estetic si bazat pe o conceptie stiintifica, opusa celei idealist-sentimentale. El inchega o doctrina estetica cu multiple rezonante si urmari in orientarea artei moderne, doctrina ale carei ecouri pot fi regasite in pictura cubista, sau constriictivista, in industrial-designul modern sau in arhitectura functionalista a lui Gropius, Le Corbusier sau Oud.

Din perspectiva influentelor pe care rationalismul le are in arhitectura, asa cum am enuntat anterior, exista parti ale sale care pot fi considerate pozitive cum ar fi asigurarea unor conditii optime standardizate de locuire pe tot globul, insa exista si numeroase aspecte care privesc latura sa negativa. In cele ce urmeaza imi voi apleca atentia asupra acestora, in scopul evidentierii nevoii firesti de evolutie si progres.

Desi exemplul pe care urmeaza sa-l dau a devenit deja un cliseu, planul lui Corbusier pentru un oras cu 3 milioane de locuitori si al orasului conceput de la zero, Chandigarh reprezinta pentru arhitectii contemporani si pentru criticii de specialitate o utopie intrucat nu este posibil ca strandardizarea si gloalizarea sa mearga pana intr-acolo incat sa dirijeze modul de viata al oamenilor. Acest tip de gandire pare sa neglijeze personalitatea si cultura individului, supunandu-l unei egalitati cu alti semeni de-ai sai, fapt care contravine poate si unor norme morale. Rationalismul, in ubicuitatea sa propune un tip de constrangere care limiteaza proiectul de arhitectura si il transforma intr-un act pur mercantil, functionalist, departe de o frumusete estetica. Repetabilitatea unor elemente aduce la o suprasaturare si chiar la epuizarea lor stilistica.

In concluzie, desi rationalismul are in esenta sa intentii bune, care proclama ordinea si geometria spatiului, ideea ca spatiile sa fie concepute dinspre interior spre exterior ( care porneste din filozofia lui Descartes de a cauta raspunsurile in interiorul fiintei) este una care duce la limitarea expresiei formale.