Alice in Tara Oglinzilor??

Se vorbeste tot mai mult in ultima perioada despre impactul cladirilor de sticla in peisajul arhitectural autohton. Ideile vehiculate sunt in mare parte legate de saracia acestui limbaj arhitectural atat estetica cat si in materie de costuri. Totusi, daca s-ar investi eficient in acest tip de cladiri, s-ar putea folosi o mare cantitate din energia solara la sistemul de incalzire al cladirii. Tehnologia actuala permite transformarea unor simple foi de geam in dispozitive de captare a energiei solare si de prelucrare a ei in energie electrica de exemplu. Un exemplu extrem de revelant in acest caz este cladirea realizata de arhitectul Jean Nouvel pentru Centrul Lumii Arabe din Paris. Una din particularitatile acestei cladiri este sistemul de alcatuire a fatadei din mici “ochiuri” care reactioneaza la intensitatea luminii. Aceste diafragme prezente in fatada dinspre curtea interioara functioneaza ca niste lentile ale unui aparat foto si se inchid sau se deschid prin intermediul unui lamele metalice dispuse radial. Sensibilitatea fotonica permite o corecta dirijare a luminii in interiorul cladirii si in acest fel rezolva si problema estetica a fatadelor care altfel ar fi fost banale. Aspectul aminteste de ornamentatiile arabe si traditia acestora, fapt care reprezinta un veritabil plus acordat arhitectului pentru maiestria imbinarii chestiunii practice cu cea estetica.

Recent am citit un articol pe un site strain legat de felul in care fatadele de sticla influenteaza mediul inconjurator. Va invit sa cititi traducerea facuta de mine pentru Renne (http://renne.ro/cultura/arhitectura-%E2%80%9Csticlei%E2%80%9D-ameninta-cu-razele-solare-ucigase/). Ceea ce se intampla cu hotelul acela este deopotriva fascinant dar si alarmant. Sticla folosita in exces poate duce la grave modificari ale mediului inconjurator. Sala de concerte a Walt Disney conceputa de Frank Gehry este o amenintare pentru constructiile invecinate datorita caldurii pe care o degaja in urma incalzirii placutelor de zinc cu care este acoperita frumoasa carcasa lucitoare si ondulata a cladirii.

Atunci cand vorbim de adaptare a unei cladiri moderna la o arhitectura clasica, deseori gasim solutia de a oferi un perete cortina in care cladirea veche sa se reflecte, considerand in caest fel ca nu se va sesiza o prea mare intrerupere in tesutul urban traditional. Insa continuitatea demersului arhitectural initial a fost intrerupta deja de evolutia fireasca a societatii. Acest lucru face incapabila societatea zilelor noastre de a mai reda trairi autohtone legate de arhitectura. Reproducerea unei imagini in oglinda nu este nici pe departe o solutie ci o evitare a solutiei. Ganditi-va ca intr-o buna zi intr-o intersectie de strazi nu mai avem nici o casa veche pe care s-o reflectam in oglinda unei banci care rade la soare. Ce vom face atunci? Cumva Alice in Tara Minunilor ne va ajuta sa ne descurcam in Orasul de Sticla pe care il creeam?